Drumul către SINE
''terapie prin iubire''
Cine sunt EU
Să fii unic e mai important decât să fii perfect !
Cum ar fi lumea dacă am fi toți la fel? Dacă ar exista o singură culoare, dacă am avea toți o singură meserie, dacă am știi să facem toți doar unul și același lucru?
Oare.. cum ar fi?
Fiecare din noi suntem valoroși, doar pentru că suntem!
Dar, dacă judecăm un pește după capacitatea sa de a zbura, acesta va crede toată viața că nu este bun de nimic, că nu are nicio valoare.
Peștele are abilitatea de a înota, în timp ce păsările au abilitatea de a zbura. Deși există și pești zburători, tot păsările vor zbura mai sus și mai repede, dar nici o pasăre nu va putea întrece peștele la o cursă de înot.
Tu ce abilități ai? La ce ești cel mai bun?
Descoperă-te și ai încredere în tine! Ești UNIC în lume!
Nu uita să iți exersezi talentul în fiecare zi. Cu fiecare încercare, vei deveni tot mai priceput.
NU EȘTI
CEEA CE AI
Convingerile tale devin gândurile tale,
Gândurile tale devin cuvintele tale,
Cuvintele tale devin acțiunile tale,
Acțiunile tale devin obiceiurile tale,
Obiceiurile tale devin valorile tale,
Valorile tale devin destinul tău.
Mahatma Gandhi
TU EȘTI UNIC
VALOAREA TA ESTE ÎN TINE
Când conștientizezi acest lucru, când TU te accepți și te iubești pe TINE, când ajungi să te cunoști și să iți placă de tine, aduci pacea și împlinirea în inima ta.
Tu ai toate resursele în tine, ești complet așa cum ești, nu îți lipsește nimic. Nici un lucru exterior nu te va întregi, nu îți va aduce echilibru.
Scrie gândurile tale când simți că nu ești valoros, că nu ești suficient de bun, de grozav, așa cum sunt alții.
Identifică dacă ceilalți sunt valoroși
prin CEEA CE AU sau
prin CEEA CE SUNT.
PRIETEN
cu un comportament ADEVARAT
-
Iți face complimente sincere.
-
Iți ia apărarea.
-
Te înveselește când ești trist.
-
Te ascultă fară să te întrerupă des.
-
Își recunoaște greșelile.
-
Iți spune adevărul.
-
Te încurajează atunci când ești speriat sau accidentat.
-
Împarte jucării sau gustări.
-
Se bucură pentru succesul tău.
-
Are încredere în tine și te respectă.
-
Te acceptă așa cum ești.
-
Face echipă cu tine.
-
Poți să îi spui un secret și îl păstrează.
-
Crede în prietenia voastră și nu este posesiv.
Ce fel de prieten ești tu? Adevărat sau Toxic?
Cum sunt prietenii tăi? Adevarați sau Toxici?
PRIETEN
cu un comportament TOXIC
-
Te manipulează.
-
Nu te ajută atunci când ai nevoie.
-
Te critică mereu.
-
Nu te ascultă cu atenție, te ignoră.
-
Nu își cere iertare atunci când greșește. Dă vina pe alții pentru greșelile lui.
-
Te minte, te forțează să faci lucruri pe care nu vrei să le faci.
-
Petrece timp cu tine doar când el are nevoie de ajutor.
-
Nu împarte nimic cu tine.
-
Este gelos pe reușitele tale.
-
Pune la îndoială tot ceea ce spui.
-
Nu recunoaște că este prietenul tău.
-
Face glume răutăcioase despre tine.
-
Este mereu în competiție cu tine.
-
Nu păstrează un secret pe care i l-ai spus.
-
Este gelos când te întâlnești și cu alți copii.
CARUSELUL
EMOȚIILOR
Avem mai multe emoții neplăcute decât plăcute, deoarece emoțiile neplăcute ne ajută să supraviețuim.
Sentimentele tind să fie si mai dureroase, dacă luptăm cu ele și ne împotrivim, dacă le respingem și le negăm.
Dacă le permitem însă să fie acolo, ne întrebăm la ce ne folosește acum acea emoție, de ce pericol ne protejează, ce mesaj ne transmite, dacă le numim și suntem conștienți de gândurile pe care le avem, emoțiile devin mai puțin neplăcute, iar noi ne simțim mai puțin încordați.
Prin terapia cognitiv comportamentală învățăm să facem diferența între gândurile raționale și cele iraționale, între emoțiile adaptative, funcționale, cele care ne ajută și cele dezadaptative, disfuncționale, cele care nu ne ajută ci mai degrabă ne adâncesc într-o stare negativă și ne blochează.
Ce este emoția?
Este rezultatul validării predicțiilor pe care creierul nostru le face despre o situație prin informațiile culese în situația respectivă. Aceasta este emoția, iar dacă, după aceea, o și conștientizăm, avem o trăire emoțională. Prin urmare, emoția nu este o reacție automata, ci este o construcție a minții noastre.
De cele mai multe ori, habar nu avem că noi construim emoția. Nu suntem conștienți de toate informațiile pe care creierul nostru le utilizează pornind de la predispozițiile noastre filo-genetice si experiențele anterioare, atât ale noastre cât și ale celor din jur. Facem predicții, ne confirmăm predicțiile prin ceea ce trăim la fața locului, iar atunci trăim o emoție, dar emoția este în primul rând o construcție (bazată pe informațiile conștiente și inconștiente), nu o reacție pasivă la ceea ce se întâmplă.
Acest lucru are și aspecte foarte pozitive, sau încurajatoare.
Dacă emoțiile sunt construcții, nu sunt reacții, atunci emoțiile, prin neuroplasticitatea creierului, pot fi stăpânite și controlate în direcția pe care ne-o dorim noi, pentru a ajunge la starea de bine.
Prin terapia cognitiv comportamentală putem modela ceea ce gândim despre o situație dată și influența felul în care ne simțim, respectiv emoțiile noastre.
Paul Ekman, profesor de psihologie la Universitatea din California, a identificat, iniţial, patru emoţii fundamentale – bucuria, frica, furia şi tristeţea, la care a adăugat ulterior alte trei – surpriza, dezgustul, ruşinea.
Pe lângă cele 7 emoţii fundamentale, există şi emoţii secundare, numite uneori “elaborate”, un fel de nuanţe ale emoţiilor fundamentale, mai subtile, sau un amestec al acestora, care, în multe împrejurări, maschează emoţiile primare şi care, de regulă, pot fi mai uşor controlate, cum ar fi:
-
dispreţul - o combinaţie între furie şi teama de a o exprima
-
indignarea, exasperarea - forme ale furiei
-
fericirea - o bucurie intensă
-
invidia – furie şi tristeţe, "îmi place ce ai, dar nu îmi place că e al tău"
Specialiştii recunosc faptul că este dificil să se dea o definiţie clară şi univocă emoţiei, dar studii recente din domeniul neurobiologiei au arătat că emoţiile sunt rezultatul unui amestec de factori biochimici, socio-culturali şi neurologici, care se exprimă prin reacţii specifice:
-
motrice (tonus muscular, tremurat, imobilitate, etc.),
-
comportamentale (agitaţie, exuberanţă, fugă, agresiune, închidere în sine, etc.) şi
-
psihofiziologice (paloare, înroşire a feţei, accelerare a pulsului, palpitaţii, transpiraţie, alterarea vocii etc.).
Cunoaşterea şi identificarea corectă a emoţiilor personale sau ale celor din jur, sunt componente esenţiale ale inteligenţei emoţionale, care ne ghidează reacţiile şi ne ajută în luarea deciziilor, în învăţare, memorizare, atenţie, în a deveni stăpâni pe impulsurile noastre primare, ori de câte ori realitatea ne provoacă în acest sens. Este nevoie de timp, de răbdare, de exerciţiu sistematic, pentru a ne dezvolta inteligenţa emoţională, dar, din momentul în care simţim că suntem stăpâni pe această realitate intrinsecă a fiinţei noastre, este pentru toată viaţa.
Cele 7 emoţii fundamentale au în comun faptul că se declanşează rapid, sunt de scurtă durată, spontane şi reflectă atitudinea unei persoane faţă de realitate.
1.BUCURIA
Bucuria – este singura dintre cele 7 emoţii fundamentale categoric pozitivă şi poate fi generată de situaţii diverse, de la cele obişnuite, cotidiene, care dau o stare de bine şi de împlinire, până la cele importante, legate de viaţă, de viitor, de dorinţe, aspiraţii, proiecte, realizări.
Desigur, bucuria nu este o emoţie care să poată fi trăită continuu, aşa cum nici nefericirea nu poate fi permanentă, iar sursele bucuriei sunt diferite, de la om la om.
Pentru unii bucuria este legată de câştiguri, de poziţia socială, pentru alţii vine din capacitatea de a iubi, de a fi generos, de a-ţi împlini vocaţia, etc.
Cert este că bucuria, ca emoţie de bază, poate da unui om sentimentul că este “viu” şi că are manifestări specifice: un chip luminos şi un zâmbet autentic (diferit de cel de circumstanţă), o bună funcţionare a organelor interne, respiraţii ample, un echilibru psihic stabil, o stare de bine care ne inspiră în tot ceea ce facem.
Bucuria amplifică motivaţia interioară, creativitatea, altruismul, este un semn al armoniei cu noi înşine şi cu lumea.
2.FRICA
Frica – este o emoţie de “anticipaţie”, ne avertizează asupra unui pericol, a unei ameninţări potenţiale sau reale şi ne ajută să decidem dacă vom înfrunta acea situaţie sau ne vom apăra altfel.
Frica este o emoţie atât de puternică încât ne poate bloca sau, dimpotrivă, stimula.
Strict biologic, frica este asociată instinctului de supravieţuire, dar, de-a lungul timpului, la om, o astfel de emoţie a devenit mai complexă. Se poate asocia cu o incapacitate temporară de a reacţiona, cu perturbarea ritmului cardiac şi respirator, cu paloarea nefirească, transpiraţie, uneori chiar cu pierderea conştienţei. Alte emoţii, din categoria celor “elaborate”, asociate fricii, sunt neliniştile, anxietatea, fobiile, stresul.
Frica declanseaza impusul “lupta sau fugi” (fight-or-flight), care in cazuri extreme ne poate face sa “inghetam”.
3.FURIA
Furia – este, de cele mai multe ori, o iritare puternică, necontrolată, violentă, reflexul unui sentiment de nedreptate, de neputinţă în faţa unui obstacol, de frustrare sau o reacţie în faţa unei ameninţări la adresa integrităţii fizice sau psihice a unei persoane.
Reacţiile fiziologice şi psihice asociate sunt: accelerarea ritmului cardiac, înroşirea fetei, respiraţie sacadată, pumnii strânşi, voce stridentă.
Când furia este “oarbă”, generează frică. Există mai multe feluri de furie:
-
furia “înăbuşită”, în cazul persoanelor care, prin natura lor, sunt incapabile de astfel de manifestări,
-
furia “reflexivă”, deturnată asupra altcuiva decât cel care a provocat emoţia respectivă,
-
furia “hipertrofiată”, exprimată în exces, disproporţionată în raport cu raţiunea, care poate duce la acte violente.
4.TRISTEȚEA
Tristeţea – este o emoţie care se leagă de o pierdere, o decepţie, un sentiment de neputinţă, o dorinţă neîmplinită.
Se caracterizează prin scăderea energiei şi a motivaţiei, iar plânsul este frecvent semnul unei astfel de stări. În cazurile severe, tristeţea se poate manifesta prin letargie, stres şi izolare socială.
Orice om se confruntă, de-a lungul vieţii, cu sentimente de tristeţe, din cauze diverse, sunt fireşti şi, în cele mai multe cazuri, ele se “vindecă” de la sine.
Când nu se întâmplă însă aşa, atunci este necesară o schimbare esenţială de perspectivă. Este necesară o schimbare a felului de a se raporta la viaţă, la cei din jur, la activităţile cotidiene, pentru ca o astfel de emoţie să nu se transforme în depresie.
5.SURPRIZA
Surpriza – este o emoţie trecătoare, cu cea mai scurtă durată dintre toate cele 7 emoţii fundamentale, care se manifestă în faţa unei situaţii neprevăzute, neaşteptate, pe care persoana respectivă nu a anticipat-o în niciun fel şi care se asociază, de obicei, cu un alt tip de emoţie, în funcţie de situaţie.
Este însoţită, de multe ori, de o senzaţie de incertitudine, de o accelerare a ritmului cardiac, o creştere a tonusului muscular, o alterare a vocii, o dilatare a pupilelor şi o creştere a activităţii neuronale şi a amplitudinii respiraţiei.
Surpriza este, paradoxal, o emoţie neutră si “altruistă”, în sensul că este prologul unei alte emoţii – de bucurie, de furie, de revoltă, stupefacţie, în funcție de împrejurări şi, evident, subiectivă, pentru că are legătură cu experienţa de viaţă personală.
6.DEZGUSTUL
Dezgustul – este o emoţie de respingere instinctivă sau culturală, de aversiune fizică sau psihică faţă de o persoană sau un obiect, percepute ca fiind dăunătoare, o lipsă de interes şi de stimă.
Sociologul francez Claude Fischler, de exemplu, specialist în alimentaţia umană, considera dezgustul ca fiind “bio-cultural”, o componentă emoţională puternică, uşor de identificat pe chipul cuiva.
Din punct de vedere filosofic, dezgustul este definit în opoziţie cu noţiunile de bine, bun, frumos.
7.RUȘINEA
Ruşinea – se distinge, în cadrul celor 7 emoţii fundamentale, prin dimensiunea sa socială, secretă, narcisistă şi spirituală, având deopotrivă aspecte pozitive şi negative. Este definită adesea ca fiind versiunea socială a culpabilităţii. Mulţi specialişti o consideră ca fiind o emoţie complexă, amestec de teamă, frică, furie, disperare. Se poate identifica uşor prin reacţii precum: stânjeneala, starea de rău, capul plecat, evitarea privirii celuilalt, inhibiţie.
Aspectele pozitive ale ruşinii ţin de educaţie şi viaţa socială, în sensul instituirii unor limite de comportament, care să nu altereze însă identitatea fiecăruia. Ca şi celelalte emoţii fundamentale, ruşinea transmite mesaje despre sinele nostru, pentru a nu ne manifesta nici în ipostaza de victime, nici în cea de supra-oameni, prin autoritate şi putere.
Aspectele negative ale ruşinii se raportează în special la nivel individual. O astfel de emoţie în exces poate deveni motiv de suferinţă, de izolare, de umilinţă, de fobii sociale, deoarece induce sentimentul de a fi nedemn de un context social. În plus, ruşinea influenţează abilităţile cognitive, deoarece determină, alături de alti factori, nivelul de dopamină, cu rol important în memorizare.
Cum reacționezi
când te confrunți cu
o problemă emoțională?
Te simți zdrobit
O cari după tine mult timp
Te oprești și o analizezi în detaliu
Stai cu ea și îi dai atenția necesară
O accepți
O transformi, gândind rațional cum poți trăi cu ea
Când te confrunți cu o problemă, identifică emoția pe care o simți, apoi identifică ce eveniment a declanșat acea emoție și scrie gândul care te face să te simți așa.
Apoi, dispută acel gând (logic, empiric, pragmatic):
1. Este acest gând logic și adevărat? Cât la sută cred că acest gând este adevărat?
2. Ce dovezi am că acest gând este adevărat? Ce dovezi am că acest gând nu este adevărat?
3. Cu ce mă ajută acest gând acum? Ce beneficii îmi aduce?
Întoarce afirmaţia, scrie opusul gândului pe care l-ai avut inițial. Apoi, găseşte cel puţin trei exemple autentice, specifice, despre cum această afirmație este adevărată în viaţa ta. Caută dovezi care susțin gândirea rațională și emoțiile funcționale care te ajută să te adaptezi la mediu și la situația dată.
Gândurile raționale sunt logice, pot fi demonstrate prin dovezi concrete și au utilitate practică, in timp ce gândurile iraționale nu sunt logice, nu pot fi demonstrate prin dovezi concrete, nu au utilitate practică, nu ne ajută cu nimic în situația dată și mai ales, nu ne ajută deloc să ne simțim mai bine.
Cum spunea și Neale Donald Walsch, există trei feluri de treburi în Univers:
Treaba mea, Treaba ta și Treaba lui Dumnezeu.
Stresul nostru provine din faptul că nu facem deosebirea între cele trei.
Psihologul american Martin Seligman arată că fericirea are
trei componente („fericiri”) diferite:
Pleasant Life
(1) PLĂCEREA
Fericirea produsă de ceea ce faci:
-
mănânci sănătos
-
faci sport
-
ieşi cu prietenii
-
mergi la masaj
-
te uiți la un film
-
mergi la concert
-
mănânci o prăjitură
-
dansezi
-
cânți
-
vizitezi locuri noi, etc.
Toate acestea îți asigură o
Viaţă Plăcută
(„Pleasant Life”)
Good Life
(2) IMPLICAREA
Fericirea produsă de îndeplinirea dorinţelor personale, care exprimă punctele tari si valorile personale sau virtuțile pe care le avem ca indivizi (realizarea unui proiect, școală, familie, statut, job, siguranță financiară, etc.)
Toate acestea îți asigură o
Viaţă Bună
(„Good Life”)
Meaningful Life
(3) DĂRUIREA - SCOPUL SUPERIOR
Fericirea produsă de îndeplinirea dorinţelor transpersonale (norme şi valori morale asumate de noi şi de comunitate).
Aici se încadrează valorile care ne dau sens vieții și care ne sunt ghid de nădejde mai ales în momente de răscruce. Valorile sunt ancorele noastre verticale care ne sprijină să creștem în plan psihologic și să depășim dimensiunea liniară a acestei lumi. Dacă trecem cât mai des prin filtrul propriilor valori deciziile din viața de zi cu zi, avem șansa să ne apropiem tot mai mult de esența noastră.
Gândește-te la ce ești bun? Care sunt virtuțile pe care le-ai cultivat în mod deliberat în tine? Gândește-te la o cauză mai mare decât tine, în slujba creării unei lumi mai bune în modul care contează cel mai mult pentru tine. În mod ironic, atunci când punem această cauză în fruntea listei de priorități, putem obține o fericire și o satisfacție mai durabilă în viață.
Dezvoltându-ți abilitățile, punctele forte și apoi folosirea acestora în slujba comunității, este ceea ce duce la o
Viaţă cu Sens („Meaningful Life”)
Virtuțile sau punctele forte ale caracterului sunt trăsături umane pozitive reflectate în gânduri, emoții și comportamente.
Virtuțile nu sunt același lucru cu talentele sau abilitățile. Peterson și Seligman (2004) le clasifică în 6 mari categorii, fiecare categorie cuprinzând o serie de virtuți specifice:
-
Înțelepciune și cunoștință: creativitate, curiozitate, o minte deschisă, plăcerea de a învăța, perspectivă
-
Curaj: vitejie, perseverență, integritate, entuziasm/energie
-
Umanitate: iubire, bunătate, inteligență socială
-
Dreptate: cinste, spirit de lider, responsabilitate socială
-
Cumpătare: iertare, modestie, prudență, auto-control
-
Transcendență: aprecierea frumuseții și a excelenței, recunoștință, speranță, umor, spiritualitate
„Lucrul cu valorile tale durează o viață întreagă.
Ajungerea la o înțelegere profundă a cine ești tu și învățarea abilităților care să te ajute să te dezvolți, te vor susține să găsești împlinirea personală.”
Richard Barrett
Cum să ne identificăm și cultivăm virtuțile?
1. Completează VIA Survey of Character Strengths, pe care îl găsești gratuit pe https://www.viacharacter.org/character-strengths-via
2. Odată ce ți-ai identificat virtuțile, gândește-te la noi modalități prin care le poți exprima.
Poți să alegi 5 zile ale săptămânii: în fiecare zi concentrează-te pe una dintre din cele 5 virtuți principale pe care le ai.
Spre exemplu, dacă una dintre virtuțile tale este recunoștința:
-
cum poți să o exprimi într-o mai mare măsură azi?
-
poți găsi modalități noi, mai puțin folosite prin care să o manifești? Cum ți s-ar părea să scrii un mesaj sau să-i trimiți o scrisoare unei persoane care te-a ajutat în trecut?
-
ai putea întocmi o listă cu lucrurile pentru care ești recunoscător zilnic, sau să le desenezi, să construiești o poveste în jurul lor și să le pui în "cutia recunoștinței”.
-
ai putea încerca să îți identifici gândurile lipsite de recunoștință („Mi se cuvine”) și să găsești alternative de gânduri care transmit recunoștință.
Efectele unui astfel de exercițiu au fost documentate de Seligman și colaboratorii (2005). Ei au arătat că, dacă este realizat timp de cel puțin o săptămână, acesta poate să crească starea de bine și să scadă simptomele depresive ale participanților.
3. Imaginează-ți un moment în care simți că ai fost versiunea ta cea mai bună (you at your best) (Seligman et al. 2005).
-
notează detaliile acelui moment, cum te simțeai, ce făceai sau cine era cu tine.
-
încearcă să identifici virtuțile pe care le-ai manifestat în acel moment. Scrie-le pe o foaie și revin-o la ele pe parcursul săptămânii.
-
în ce alte circumstanțe pot fi exprimate aceste virtuți? Gandește-te la ele și la importanța lor pentru tine!
PIRAMIDA NEVOILOR
Conștiința unui om (înțelegerea lumii și a vieții)
avansează pe măsură ce acesta învață
să își rezolve și să își satisfacă aceste nevoi.
Oamenii compleți,
aliniați cu valorile lor,
sunt aceia care avansează constant
și care au valori la fiecare dintre cele 7 niveluri.
Despre aceia dintre noi care învață
cum să stăpânească toate aceste șapte nevoi
fără să-i rănească pe ceilalți din jurul lor,
se spune că sunt oameni care acționează cu o
conștiință completă (full-spectrum consciousness).
Ei și-au educat capacitatea de a răspunde
în cel mai potrivit mod
tuturor provocărilor vieții.
PAS CU PAS... spre TINE ÎNSUȚI
Nevoile de la bază (1-3) au în centru nevoia noastră de supraviețuire fizică, de siguranță fizică și emoțională.
Nivelul 2 (Relație) conține valori ca: „grijuliu”, „prietenie”, „familie”, iar nivelul 3 are ca și valoare „eficiența”.
Indivizii care au în centrul vieților lor în mod exclusiv satisfacerea nevoilor de bază, tind să trăiască vieți centrate pe sine, superficiale și dominate conștient sau subconștient de fricile egoului: frica de a fi părăsit (nivelul 1), neiubit (nivelul 2), neascultat și nerespectat (nivelul 3). Acestea sunt fricile care ne țin blocați în motivații ale primelor trei niveluri de conștiință.
În centrul nivelului al 4-lea se găsește transformarea: trecerea de la interesul personal la binele comun. Acesta este locul în care egoul învață să lase la o parte fricile, astfel încât să devină una cu sufletul. Nivelul 4 se referă la valori ca „învățare continuă”, „independență”, „adaptabilitate”.
Un individ este capabil să ajungă la nivelul 5 de conștiință atunci când egoul și sufletul ating coeziunea internă, adică atunci când învață să își stăpânească și să-și gestioneze fricile. Atunci când scoatem la lumină scopul spiritului nostru, putem stabili o misiune și o viziune pentru viețile noastre și ne putem scufunda în cele mai adânci niveluri ale pasiunii și creativității. Coeziunea internă (găsirea sensului existenței), la nivelul 5, conține valori ca „atitudine pozitivă/ optimism”, „corectitudine”, „integritate”, „încredere”, „generozitate”.
Pe măsură ce învățăm să colaborăm cu alții pentru implementarea viziunii noastre, ajungem la nivelul 6 și începem să aducem o contribuție unică în lume. Nivelul 6 are valori ca „a face ceva important”, „coaching/ mentoring” (oferit altora), „protecție a mediului înconjurător”. Atunci când acest lucru devine un stil de viață, atingem nivelul 7.
Nevoile “superioare” (5-7) au în centru dorințe „spirituale”. Dacă primele trei niveluri au legătură cu interesul personal, nevoile egoului, ultimele trei niveluri au legătură cu interesul comun, nevoi ale sufletului.
Pentru a avea succes în lume este nevoie să învățăm cum să stăpânim satisfacerea tuturor nevoilor noastre, astfel încât să putem opera într-un regim de conștiință full-spectrum.
Stăpânirea cu succes a fiecărui nivel implică doi pași:
-
Conștientizarea nevoii emergente
-
Dezvoltarea abilităților de a o satisface
Prin urmare suntem întotdeauna conștienți de nevoile nivelului la care ne aflăm și de cele ale nivelurilor inferioare, dar suntem incompetenți în mod inconștient în legătură cu următorul nivel.
